marți, 2 octombrie 2012

Miturile care periclitează succesul alăptării la sân

În România, numărul bebeluşilor alăptaţi la sân în primele 6 luni de viaţă nu depaşeste 13% din totalul nou-născuţilor. Sunt datele publicate în 2011 într-un studiu condus de UNICEF, date îngrijoratoare care ne plaseaza pe un loc codaş la acest capitol esenţial unei dezvoltari armonioase a copilului. Dacă la nivel global, aproximativ 40% dintre sugari sunt alăptaţi, în ţările dezvoltate acest procent a ajuns, în ultimii ani, chiar la 80%.  Diferenţa faţă de ţara noastră este enormă.


Deşi beneficiile incontestabile aduse de laptele de mamă sunt cunoscute de foarte mulţi ani şi documentate prin studii riguroase, în ţara noastră se menţine o supremaţie a laptelui praf în alimentaţia sugarului mic. Ca motive invocate pentru această situatie nedorită pot fi menţionate: lipsa cunoştintelor solide despre alăptare în rândul specialiştilor din sanatate care consultă sugari, o publicitate insistentă şi deseori tendenţioasa a firmelor care comercializează laptele praf dar şi o serie de mituri si prejudecăţi ale femeilor, viitoare sau proaspete mame, care le determina să aleagă alimentaţia artificială, în defavoarea celei naturale, laptele matern.
 
Despre aceste prejudecăţi voi vorbi în rândurile următoare, în dorinţa unor clarificari care să le faca pe tinerele mame mai pozitive şi mai încrezatoare în privinţa alăptatului la sân. 

1.       Alăptatul este dureros-Fals. Ataşarea copilul la sân, într-o poziţie corectă, cu mamelonul adânc introdus în guriţa sugarului este garanţia unui alăptat confortabil şi nedureros. În majoritatea cazurilor în care mama experimentează durere la nivelul sânului, aceasta este cauzată de ataşarea prea superficiala a sugarului la sân. O dată corectată poziţia, durerea dispare.

2.       Alăptatul va cauza lăsarea sânilor-Fals. Momentul în care sânul începe să-şi piardă elasticitatea variază de la femeie la femeie, fiind corelat cu proporţia de colagen din piele şi este programat genetic. Alăptarea nu produce pierderea elasticităţii sânului şi nici lăsarea acestuia dacă se folosesc sutiene de calitate care oferă susţinere bună.. De altfel, există studii care arată un efect estetic favorabil la vârste înaintate pentru femeile care au alăptat în tinereţe.

3.       Nu o să produc suficient lapte – Fals. Cu excepţia femeilor cu boli severe, orice mamă produce lapte suficient şi de bună calitate pentru copilul ei. Secretul stă în alăptarea frecventă în primele săptămâni de viaţă. Aceasta va stimula glanda mamară în a produce lapte din abundenţă. Cu o stimulare frecventă, prin supt, a sânului, cantitatea de lapte produs va depăşi nevoile sugarului, de cele mai multe ori.

4.       Laptele praf este identic/superior celui de mama. Nimic mai Fals. În ciuda progreselor tehnice care au permis producerea unui lapte praf relativ asemănător celui uman, realitatea este că laptele de mamă este imposibil de copiat. Laptele uman conţine substanţe vii (anticorpi, enzime, hormoni) specifice speciei şi unice pentru fiecare pereche mamă-copil. Aceste substanţe protejează copilul de multe boli, fac convalescenţa mai uşoară după îmbolnăviri şi asigură o creştere armonioasă şi naturală celui mic. Costul ridicat al laptelui praf poate să ne inducă ideea că este un produs mai bun decât laptele de mamă care este gratis. Este o concluzie greşită, preţul mare nu înseamnă calitate superioară laptelui de mamă.


5.        Va trebui să fiu mereu la dispoziţia copilul – Parţial Fals. Într-adevar, alăptarea la sân presupune mese mai frecvente ale sugarului comparativ cu alimentaţia artificiala care poate fi măsurată. De aceea, în primele săptămâni de viaţa, mama care alăptează este aproape nedesparţită de cel mic. Cu toate acestea, pe masură ce copilul mai creşte, şi mesele la sân devin mai rare. Deasemnea, laptele de mamă se poate mulge şi păstra la frigider pentru a fi oferit copilului cu biberonul, atunci când mama revine la serviciu.

Acestea sunt doar câteva mituri cu care ne întâlnim frecvent în societate, atunci când vine vorba despre alăptat. De aceea, o bună informare a femeilor este esenţială pentru succesul alăptării. La aceasta se adaugă, desigur, suportul profesioniştilor informaţi din sanatate precum şi sprijinul familiei, care este crucial.

joi, 29 martie 2012

Tabel diversificare sugar

Ideal, diversificarea va fi începută la 6 luni, atunci când tubul digestiv al bebeluşului este pregătit să proceseze alimente noi. În cazul copiilor care au crescut foarte mult în primele luni de viaţă şi nu se mai satură doar cu laptele, se poate începe diversificarea la 4 luni, doar la sfatul medicului pediatru.


VÂRSTA
FRUCTE
LEGUME
ALTELE
4-6 LUNI
Mere, avocado, banana, pere
Fasole verde, cartof dulce, dovleac
Cereale pt. copii sub 6 luni
6-8 LUNI
Nectarine, piersici, mango, prune, caise
Morcovi, conopidă, pastârnac, mazăre, dovlecel, +/- cartofi
Iaurt, brânză slabă de vaci, pui, curcan, ulei, cereale pt copii peste 6 luni, gălbenuş, tofu
8-10 LUNI
Struguri, kiwi, pepene, cireşe, smochine
Brocoli, fasole, sfeclă, castravete, vinete, ceapă, praz, ardei, cartofi, ciuperci
Vită, ouă, peşte alb, smântână, brânzeturi, unt, ficăţel, paste făinoase, orice tip de cereale, gemuri, compot
10-12 LUNI
Citrice, căpşuni, ananas, cocos
Spanac, roşii
Peşte, porumb (mălai)
DUPĂ 1 AN
Alune, nuci, zmeură, mure
Orice tip de legume
Lapte de vacă integral, porc, iepure,gâscă, fructe de mare, alte tipuri de carne, miere de albine

vineri, 20 ianuarie 2012

Când trebuie sa bea bebeluşul apă?

Apa este un element indispensabil vieţii iar necesităţile de hidratare ale bebeluşului (raportate la greutatea corpului) sunt chiar mai mari decât ale unui adult. În acelaşi timp, recomandările pediatrilor sunt unanim împotriva administrării de apă sugarului mic.

În cazul copiilor mai mari, diversificaţi, părinţii sunt adeseori îngrijoraţi de faptul că cel mic refuză apa. De aici rezultă o serie de confuzii în rândul părinţilor, confuzii pe care voi încerca să le lămuresc în acest articol.



Sugarul mic alăptat exclusiv la sân

În perioada alăptării exclusive, sugarul sănătos NU are nevoie de apă suplimentar. Laptele de mamă este compus din apă în proporţie de 87-88 la sută, astfel că toate necesităţile de hidratare ale copilului sunt acoperite prin supt.
Academia americană de pediatrie recomandă clar sa nu se administreze apă sau sucuri în perioada de alăptare exclusivă din două motive: apa lipsită de calorii umple stomacul copilului în defavoarea laptelui necesar creşterii şi apa (sucul) poate introduce în organism diverse substanţe nocive pentru sugarul mic (alergeni, minerale, bacterii, metale, etc).

În cazul temperaturilor ambiante ridicate, când pierderile prin transpiraţie sunt crescute, e mai bine ca bebeluşul să fie pus la sân pentru hidratare.

În cazul copiilor bolnavi, cu febre, enterocolite, vomă, la care există pierderi de lichide, pediatrul vă va indica, în funcţie de starea copilului, dacă e necesară hidratarea suplimentară.

Sugarul mic alimentat artificial

Ca şi în cazul sugarului alăptat la sân, şi cel alimentat cu lapte praf îşi obţine necesarul hidric din formula cu care este alimentat, formulă care este compusă majoritar din apă. Astfel, în condiţii normale, de sănătate şi de confort termic, bebeluşul nu are nevoie sa primească lichide suplimentar. Recomandările pediatrilor sunt aceleaşi ca şi în cazul sugarului alăptat la sân: lichidele suplimentare ocupa spaţiu în stomac şi pot introduce substanţe nedorite în organismul celui mic.

În realitate, mulţi bebeluşi sunt ţinuţi la temperaturi prea ridicate sau excesiv îmbracaţi, motiv pentru care transpiră, pierzând astfel lichide. În acest caz, se pot da lichide, sub forma de ceaiuri, fierte si racite. Ideal este, însă, ca bebeluşului să-i fie asigurat un confort termic astfel încât să nu transpire excesiv.

În cazul copiilor bolnavi, cu febre, enterocolite, vomă, la care există pierderi de lichide, pediatrul vă va indica, în funcţie de starea copilului, dacă e necesară hidratarea suplimentară.

Bebeluşul după diversificare

Necesităţile de apă ale unui sugar sănătos se calculează după formula 125-150ml apă  per kg pe zi. Astfel, un copil  sănătos de 8 kg, de exemplu, are nevoie de aproximativ 1000-1200ml de apă zilnic, un copil de 9 kg are nevoie de 1150-1350ml de apă zilnic. Există şi variaţii date de metabolismul copilului sau de temperatura mediului ambiant, astfel că aceste valori medii pot să difere de la copil la copil.

Este foarte important de ştiut ca majoritatea alimentelor pe care le consumă un bebeluş conţin deja apă, în cantităţi semnificative. Astfel, laptele conţine aproape 90 la sută apă, ceaiurile conţin 100 la sută apă, supele conţin şi ele 80-90 la sută apă, sucurile, iaurturile sau piureurile subţiri sunt şi ele alcătuite majoritar din apă.
Legumele şi fructele sunt compuse tot din apă într-o proporţie mare: pepenii 90 la sută apă, merele, perele, cireşele, piersicile 85-87 la sută apă, morcovii 90 la sută apă, spanacul 94 la sută apă.
Sunt doar câteva exemple menite să indice faptul ca bebeluşul se hidratează semnificativ la fiecare masă. Hidratarea nu înseamna neapărat consum de apă plată, ea se poate face si prin alimentaţie.

De aceea, mulţi sugari diversificaţi nu sunt interesaţi de apă, lucru care îî poate nelinişti pe părinţi. Adevărul este că majoritatea nu mai au nevoie de apă suplimentar, fiind deja bine hidrataţi de la masă. Desigur, îi vom oferi copilului diversificat apă zilnic, dar este bine să nu ne îngrijorăm dacă unii copii o refuză.

Puteţi calcula, folosind formula de mai sus, ce necesităţi de apă are copilul dumneavoastră, în funcţie de greutate. Apoi adunaţi, cu aproximaţie, apa şi toate alimentele care conţin peste 85 la suta apa pe care acesta le consuma într-o zi. Dacă cele doua valori sunt apropiate, înseamnă că cel mic este hidratat corespunzător.

Dacă vi se pare, totuşi, că cel mic nu consuma suficiente lichide dar copilul refuză apa (refuzul apei este destul de frecvent), puteţi să creşteţi cantitatea de ceaiuri sau supe.

Desigur, în cazul vremii foarte calde cand copilul transpira excesiv, necesităţile de apă cresc şi e bine să avem tot timpul la dispoziţie o sticluţă cu lichid pentru cel mic.

Nu uitaţi:
Dacă copilul este bolnav (febră, viroze, vomă, diaree, etc) nevoile de lichide pot creşte foarte mult. De aceea, este bine să mergeţi la un consult la pediatru în aceste cazuri.

joi, 27 octombrie 2011

Corpul mamei şi beneficiile alăptării

Alăptarea la sân are numeroase efecte benefice asupra bebeluşului, legate atât de sănătatea sa fizică cât şi de dezvoltarea sa emoţională.
Sunt mai puţin discutate, însă, beneficiile indubitabile pe care alăptarea le are asupra corpului mamei, atât medicale cât şi estetice, beneficii imediate dar şi pe termen lung care se întind în timp, mulţi ani după ce alăptarea s-a încheiat.

Reducerea riscului de cancer la sân: studiile indică faptul că un an de alăptare scade riscul de apariţie a cancerului la sân cu 25% mai târziu în viaţă, beneficiu care se manifestă şi la femeile care provin din familii cu antecedente de cancer mamar, deci cu un grad de risc crescut pentru a dezvolta această boală.

Reducerea riscului de cancer uterin şi ovarian: scăderea nivelului de estrogeni din corpul mamei, cauzată de alăptare, protejează mucoasa uterină şi ovarele împotriva apariţiei celulelor mutante care pot cauza cancer.

Revenirea rapidă a uterului la dimensiunile anterioare, după naştere: la fiecare supt, corpul mamei eliberează un hormon, oxitocina, hormon care stimulează musculatura uterină. Aceasta se va contracta favorizând reducerea mult mai rapidă a dimensiunilor uterului, dupa naştere, comparativ cu femeile care nu alăptează.


Revenirea mai rapidă la silueta anterioară sarcinii: alăptarea este un ajutor inegalabil în pierderea kilogramelor în plus acumulate în cursul sarcinii, producţia de lapte consumând, în mod sănătos, grăsimea depusă în exces.

Păstrarea formei armonioase a sânului: stimularea glandei mamare prin alăptare are un efect estetic benefic în timp, sânul femeii care a alăptat e mai puţin predispus spre atrofiere, înmuiere şi lăsare. O dată cu înaintarea în vârstă el îşi va păstra forma şi elasticitatea pentru mai mult timp.

Contracepţie naturală pe perioada alăptării: datorită hormonilor eliberaţi prin supt, ovulaţia şi revenirea ciclurilor menstruale sunt amânate, scăzand mult riscul unei noi sarcini prea devreme. Această inhibiţie diferă de la femeie la femeie, de aceea se impune folosirea unei metode contraceptive o dată cu reapariţia primului ciclul menstrual chiar dacă alăptarea continuă.

Stare de bine emoţională: studiile indică faptul că mamele care alăptează suferă mai puţin de anxietate şi stări depresive post-partum, comparativ cu femeile care nu alăptează. Aceste efect se realizează atât printr-un efect pozitiv ai hormonilor descărcaţi în cursul suptului dar mai ales prin legătura specială care se creează între mamă şi copil în timpul alăptarii.

Reducerea riscului de osteoporoză, unele studii recente indicând chiar reducerea riscului de dezvoltare a diabetului zaharat la femeile care au alăptat.

Nu sunt de neglijat nici beneficiile de ordin financiar pe care le aduce alăptarea, comparativ cu costurile ridicate ale alimentaţiei artificiale, comfortul, mobilitatea mai mare a mamei şi copilului alăptat precum şi impactul minim asupra mediului pe care îl asigură alăptarea la sân.