joi, 22 iulie 2010

Cum pot părinţii preveni greşelile pediatrului?

     În luna iunie, reputata revistă americană Pediatrics a publicat un studiu recent despre greşelile care apar în practica pediatrică şi despre cum poate fi diminuat numărul lor. Au fost incluşi în studiu peste o mie de pediatri americani. Aproximativ 54% au raportat că au facut una sau două greşeli minore în fiecare lună. Majoritatea greşelilor au constat în diagnosticarea unei boli virale ca fiind bacteriană şi implicit în faptul ca s-au prescris antibiotice inutil.
     Acestea nu sunt date îngrijoratoare dar articolul arată, din nou, că medicina e o ştiinţă mai puţin precisă decât ne-ar plăcea  să credem.
    Medicii chestionaţi au avut  mai multe soluţii pentru reducerea numărului erorilor: să petreacă mai mult timp cu pacienţii, să ţină toate datele în format electronic, să măreasca numărul de vizite de control şi să se concentreze mai mult pe munca în echipă. Echipă din care fac parte şi părinţii.
     De aceea voi scrie despre recomandările pe care autorii articolului le fac părinţilor în scopul diminuării numărului erorilor medicale:
  1. 1. În primul rând : acceptaţi că medicii pot greşi. Asta nu înseamnă că nu mai trebuie să aveţi încredere în medici sau în medicină. Înseamnă că trebuie să vă implicaţi activ şi vigilent în problemele de sănătate care apar în familia dumneavoastră. 
  2.  
  3. 2. Asiguraţi-vă că oferiţi medicului informaţii cât mai corecte şi complete despre boala copilului. E bine să ştiţi detaliile simptomelor, când a făcut febră, valoarea exactă a acesteia, când a aparut o erupţie pe piele, când a vomitat copilul, de câte ori, ce a mâncat, ce medicamente îi daţi (numele medicamentului şi doza). În cazul în care copilul suferă de o boală cronică e bine să aveţi un jurnal în care să notaţi ce îi face bine, ce îi agraveaza simptomele, la ce ore şi în ce situaţii se simte rău, etc. Nu oferiţi informaţii vagi.
  4.  
  5. 3. Dacă medicul nu vă intreabă despre ceva anume, un lucru pe care dumneavoastră îl consideraţi important, spuneţi despre ce e vorba. Nu presupuneţi că dacă nu aţi fost intrebaţi exact despre un anumit simptom acesta nu e important.
  6.  
  7. 4. Încercaţi să prelungiţi consultaţia pe cât posibil. Doctorii au tendinţa să se grăbească pentru a putea satisface toţi pacienţii care aşteaptă afară dar nu trebuie să vă lăsaţi antrenaţi în această grabă. Povestiţi cu calm tot ce vi se pare important pentru sănătatea copilului.
  8.  
  9. 5. Întrebaţi în cât timp trebuie să apară primele semne de îmbunătăţire ale bolii şi dacă acestea nu apar sau, din contră, apar simptome noi, reveniţi la medic cu promptitudine.
  10.  
  11. 6. Dacă instinctul vă spune că medicul nu a înţeles bine situaţia, spuneţi-i. S-ar putea să greşiţi. Dar s-ar putea şi să aveţi dreptate!
Ideea de bază e ca toţi putem greşi. Munca în echipă se pare, însă, că ajută la evitarea multor greşeli, atât în medicină dar şi în alte domenii. Aşadar implicaţi-vă activ în această echipă, pentru sănătatea familiei dumneavoastră.

Care sunt urgenţele copilului?

Se întâmplă rar ca starea unui copil sa devină o urgenţă medicală brusc, fără nici un semn prevestitor pe care să-l observaţi din timp. Următoarele semne sunt indicatori sugestivi că aţi putea fi intr-o situaţie de urgenţă:

1. copilul se comportă neobişnuit, răspunde greu la stimuli
2. pierderea conştienţei sau lipsa totală de răspuns la stimulii exteriori
3. convulsii
4. copilul face un efort vizibil ca să respire
5. pielea sau buzele copilului se albăstresc, capăta o nuanţă de gri, sunt foarte palide sau atât de uscate încât nu mai sunt elastice
6. refuzul de a mişca gâtul, refuzul de a sta la lumină
7. febră mare însoţită de erupţie (bubiţe) pe corp
8. orice taietură largă sau adancă la cap, piept sau abdomen
9. orice sângerare care nu se opreşte în 5 minute în care aţi facut compresie locală
10. confuzie, pierderea conştienţei, vomă dupa o lovitură la cap
11. orice durere puternică a cărei intensitate nu scade după administrarea de antalgice
12. sugar care refuză alimentaţia repetat şi căruia nu îi mai puteţi administra nici măcar lichide

Acestea sunt cele mai frecvente situaţii în care, dacă nu puteţi lua legătura cu pediatrul dumneavostră, este indicat să va adresaţi celui mai apropiat spital sau să chemaţi ambulanţa.

Am să enumăr şi cele mai frecvente situaţii în care se cheama direct ambulanţa, fără a se mai pierde timpul cu alte telefoane: accidente de maşină (bicicletă, motocicletă), căderi de la înalţime, înec cu alimente, înec în apă, arsuri mari (mai ales daca sunt pe faţă, mâini, zona genitală, picioare, piept), inhalaţie de fum, electrocutare, intoxicaţii.

Nu uitati:
1. în caz de sângerare: aplicaţi un material textil curat pe rană si apasaţi ferm pâna sosesc ajutoare
2. în caz de convulsii: nu puneţi nimic în gura copilului,  întoarceţi copilul cu capul şi corpul pe o parte
3. în caz de accident: nu mutaţi copilul de pe loc decât dacă este în pericol (foc, de exemplu)
4. în caz de intoxicaţie: duceţi la spital substanţa înghiţită (măcar ambalajul) sau orice substanţă despre care doar suspectaţi că a fost înghiţită

vineri, 9 iulie 2010

Este medicul obligat legal să viziteze copilul la domiciliu?

Iată un adevărat subiect de controversă în rândul părinţilor. 
 Voi încerca să-l lămuresc şi să va scutesc de multe discuţii şi posibile conflicte inutile cu medicii pe viitor. Răspunsul este simplu, de altfel : medicul de familie are obligaţia de a face una sau două vizite nou-născutului, medicul pediatru nu are această obligaţie legal. Dar să dezvoltăm puţin subiectul 

 1.            Medicul de familie. Anunţati-va medicul de familie din timp referitor la data estimată a naşterii bebeluşului. Dacă nu sunteţi înscrişi la un medic de familie este momentul să o faceţi pentru a putea beneficia de vaccinări şi asistenţă pentru copilul dumneavoastră. Aceasta asistenţă se acordă chiar în cazul în care părinţii nu lucrează, copiii având gratuitate la serviciile de sănătate. Imediat după naştere programaţi-vă pentru vizita la domiciliu a medicului de familie. Acesta este obligat să vină în interval de câteva zile de la externarea din maternitate pentru consultul nou-născutului. Unii medici de familie vor avea nevoie de certificatul de naştere al copilului şi de alte documente înainte să facă deplasarea, de aceea e bine să îl contactaţi din timp (cu măcar 2 zile înainte de data la care doriţi să va viziteze acasă).
Medicul de familie vă va mai vizita o data, la vârstă de o luna a bebeluşului, pentru un control de rutină. Desigur, e bine să programaţi telefonic şi această  vizită dinainte.
Aceste două vizite la domiciliu intră în obligaţiile postului. Din acest moment înainte medicul de familie nu mai este obligat să vină acasă.
Sigur că mulţi medici de familie vor continuă să îi viziteze pe bebeluşi la domiciliu şi acesta este un lucru de apreciat, dar e bine să reţinem că aceste vizite ulterioare sunt la latitudinea fiecăruia. 

 2.            Medicul pediatru. Medicul pediatru are acelaşi statut ca orice alt medic specialist (cardiolog, ginecolog, etc.). El prestează servicii la un cabinet, contra cost şi nu are obligaţia de a se deplasa la domiciliu. Este liber-profesionist şi îşi stabileşte individual modul de lucru şi tipul de servicii pe care le oferă clienţilor. Singura excepţie de la regulă e cazul în care aţi semnat un contract prealabil cu cabinetul acelui medic prin care el se obligă să va asigure şi asistentă medicală la domiciliu . Există şi abonamente la unele clinici private, abonamente care se plătesc în avans şi care pot include şi vizite acasă. În afară acestei situaţii bazate pe un contract prealabil, medicul nu are nici o obligaţie legală de deplasare la domiciuliul pacientului.

Dacă este un lucru important pentru dumneavoastră să aveţi un medic care să vină la dumneavostră acasă dar cabinetul la care mergeti nu mentioneaza ca ofera consultatii la domiciliu, va sugerez urmatoarele:
 -la prima vizită la medicul pediatru discutaţi deschis acest aspect
 -întrebaţi iniţial dacă puteţi primi numărul de telefon mobil al medicului iar în caz afirmativ întrebaţi în ce intervale acceptă să fie sunat
 -dacă medicul refuză să va dea  numărul său personal nu e cazul să insistaţi, este opţiunea sa şi trebuie respectată. Unii medici sunt foarte ocupati sau doresc să pună o graniţă clară între serviciu şi viaţă privată. În nici un caz nu trebuie să va simţiţi jigniţi sau să concluzionaţi că acel medic este incompetent. Puteţi avea o relaţie foarte satisfăcătoare la cabinetul acestuia în orele de program. E păcat să pierdeţi medici foarte buni doar pentru că aceştia nu doresc să fie sunaţi noaptea sau să consulte la domiciliu.
 -în cazul în care primiţi numărul de telefon fără ezitări şi permisiunea de a suna şi în afara orelor de program puteţi ridica problema vizitelor la domiciliu. În acest caz e bine să va exprimaţi clar şi direct aşteptările şi astfel să aflaţi dacă medicul respectiv este dispus să vină în întâmpinarea acestor aşteptări.  Întrebaţi direct dacă e dispus să vină acasă. Doar pentru că  e serviabil şi atent la cabinet nu înseamnă că va veni şi la domiciliu. Deasemenea, nu presupuneţi că dacă se deplasează la alte familii va veni neapărat şi la dumneavoastră, fiecare situaţie e particulară. Trebuie să discutaţi clar care e situaţia dumneavoastră, în special cât de departe locuiţi şi prin urmare cât timp îi este necesar să se deplaseze la adresa dumneavoastră.
 -e absolut indicat să întrebaţi care va fi preţul unor eventuale vizite acasă, taxa poate fi diferită în funcţie de oră, zi (week-end, sărbători) şi poate să fie destul de ridicată, mai ales în cazul medicilor extrem de ocupaţi. O vizită la domiciliu durează minim 2 ore, într-un oraş cu trafic aglomerat, timp în care medicul ar putea consulta 6-8 pacienţi. Şi în străinătate aceste vizite la domiciliu sunt  scumpe, din acelaşi motiv.
   Din păcate e posibil ca atunci când veţi avea nevoie să sunaţi  medicul pediatru, acesta să nu fie disponibil să vină acasă sau poate nici să  vă răspundă la telefon. E bine  nu trageţi concluzia imediat că aţi  fost păcăliţi. E posibil  fie ocupat, plecat, să aibă o problemă personală  sau   pur  simplu să-şi fi uitat telefonul în maşină .  Nu uitaţi că nu e obligat să vă răspundă . Deasemenea  nu uitaţi ca, la rândul dumneavostră,  puteţi să îl schimbaţi cu alt medic  dacă    consideraţi că motivul pentru care nu v-a servit este inacceptabil. Dar pentru asta e  bine  aveţi o discuţie  clară  cu el, în  care să   lămuriţi ce s-a intamplat.
   NU UITAŢI! În cazul oricărei probleme de sănătate care este  sau care pare o urgenţă  duceţi copilul la cel  mai apropiat spital sau chemaţi salvarea indiferent de oră . Starea copiilor se poate deteriora foarte rapid iar timpul pierdut sunând cunoştinţe sau medici care nu  vă pot servi prompt poate fi foarte  valoros.

Care sunt urgenţele medicale?

joi, 8 iulie 2010

Cum se face controlul periodic al bebeluşului?

Fie că aţi ales un pediatru sau bebeluşul dumneavoastră este consultat de medicul de familie iată câteva informaţii care să va ajute să intelegeti programul acestor întâlniri cu doctorul. Desigur că acest program poate varia uşor în funcţie de medic.


O regulă general acceptată e ca bebeluşul să fie vizitat acasă la câteva zile după externarea din maternitate. Este foarte important ca medicul să evalueze dacă nou-născutul se hrăneşte corespunzător, dacă este bine hidratat, dacă urinează şi are scaune normale şi în număr suficient. Deasemenea este controlată pielea nou-născutului pentru depistarea unui icter neonatal prelungit şi va fi verificat bontul ombilical pentru orice semn de infecţie. Este important ca specialistul să consilieze mama care alăptează, să evalueze tehnicile folosite, ritmul de alăptare si starea sânilor. ( Doar medicul de familie este obligat legal să vină la domiciliu în acest caz. Nu discutam, desigur, despre situaţiile în care aţi semnat in avans un contract cu o clinică privată care se obligă sa vă asigure asistenţa medicală la domiciliu.)

Următoarele vizite vor fi la 2 săptămâni, la o lună, la 2 luni, la 4 luni, la 6 luni, la 9 luni şi la un an. Formatul acestor vizite este la latitudinea dumneavoastră şi a medicului dumneavoastră. Ele se pot desfăşura şi la domiciliu (dacă medicul acceptă acest lucru) sau la cabinetul medical. Copilul poate fi dus la cabinet fără probleme, chiar în perioada de nou-născut, cu condiţia să nu fiţi nevoiţi să aşteptaţi în săli aglomerate, lipsite de igienă, reci sau să intraţi în contact cu pacienţi cu boli contagioase (viroze). ( În afara vizitei de la externarea din maternitate, medicul de familie mai are obligaţia la încă o vizită acasă, în general la o lună.)

Dacă doriţi ca copilul să fie văzut şi de un medic specialist pediatru, pe lângă medicul de familie, e bine să îl alegeţi înainte de naşterea copilului şi să va gânditi din timp ce servicii aţi dori de la acesta. Nu uitaţi că pediatrul nu are obligaţia legală să facă vizite acasă sau să va răspundă după program. Unii pediatrii oferă aceste servicii, alţii nu. De aceea e mai bine să vă acordaţi suficient timp, înainte de venirea copilului, pentru a căuta un pediatru care să vă convină, să stiţi exact ce aşteptări aveţi de la pediatrul dumneavoastră şi să le discutaţi cu acesta.

Chiar dacă vi s-ar putea părea că sunt multe vizite şi că sunteţi veşnic în drum spre medic e bine că aceste controale să fie făcute. De fiecare data copilul va fi consultat amănunţit. Se va aprecia creşterea şi dezvoltarea şi se vor caută orice posibile semne de boală. Veţi primi vaccinurile conform schemei. Deasemenea veţi primi sfaturi importante despre alimentaţia potrivită pentru vârsta bebeluşului şi, în general, despre un stil de viaţă care să-l ajute să fie sănătos, odihnit şi vesel, lucru esenţial mai ales dacă sunteţi părinţi pentru prima dată!

Nu uitaţi! Puteţi oricând să programaţi şi alte întâlniri cu medicul, în afară celor de rutină, în cazul în care aveţi nevoie de un sfat avizat! 

Este medicul obligat legal să viziteze copilul la domiciliu? 

Ce trebuie să conţină geanta bebeluşului?

Bebeluşii au nevoie de o mulţime de lucruri atunci când îi luăm cu noi în oraş. Chiar şi pentru perioade scurte de timp, niciodată nu ştim ce se poate întâmpla. Fie întârziem într-un anumit loc o perioadă mai lungă, neprevăzută de timp, fie bebeluşul începe să se simtă rău, i se face foame sau are nevoie să fie schimbat.
De aceea e bine să avem pregătită o geantă specială care să conţină obiectele pe care le voi enumera mai jos. Verificaţi întotdeauna înainte să ieşiţi dacă geanta bebeluşului dumneavostră e aprovizionată cu toate cele necesare
 1. 5 scutece (cel puţin)
 2. Cearceaful impermeabil pentru schimbarea scutecului
 3. Serveţele umede pentru bebeluşi
 4. O cremă pentru pielea din zonă scutecului
 5. Pungi de plastic pentru scutece sau hăinuţe murdare
 6. Laptele praf, formulă de lapte gata preparată, biberon
 7. O sticlă cu apa (pentru prepararea laptelui praf, pentru a curăţenie în caz de accidente sau doar pentru băut)
 8. Un prosop pentru a şterge bebeluşul în caz de regurgitare
 9. Suzetă (dacă bebeluşul foloseşte una)
 10. O pătură
 11. Un schimb de haine pentru bebeluş, o bluză de schimb pentru dumneavoastră
 12. Sirop de paracetamol sau ibuprofen pentru sugari
 13. Dezinfectant pentru mâini
 14. O mică lista cu informaţii importante: codul numeric personal al bebeluşului, numărul de telefon al pediatrului dumneavoastră, carnetul de vaccinări,  alergii ale bebeluşului, greutate, alte probleme de sănătate (mai ales dacă bebeluşul iese însoţit de bunici, bonă sau alte persoane care s-ar putea să nu cunoască exact aceste date)
 
 Nu uitaţi să verificaţi periodic dacă nu lipseşte vreun obiect esential din geanta bebelusului  dumneavostră.
    Şi acum să plecăm la drum!