joi, 30 septembrie 2010

Tratament pentru sughiţul bebeluşului. E necesar?

Cercetările arată că, în burta mamei, unii copii încep să sughită încă de la 6-8 săptămâni de sarcină. Acest lucru nu este perceput de mamă până în trimestrul al doilea de sarcină când episoadele de sughiţ ale fătului devin evidente.
Uneori stresante la început când, datorită mişcărilor ritmice, ele pot fi confundate cu contracţiile, aceste episoade de sughiţ devin de cele mai multe ori o sursă de amuzament şi chiar de liniştire pentru femeia gravidă care ştie astfel că totul e în ordine cu copilul ei. Unele femei simt durere când fătul sughite în burtă, mai ales în lunile mari de sarcină, dar acest lucru nu este frecvent, din fericire.
Nu  se ştie exact de ce sughite fătul în burta mamei, cea mai populară ipoteză fiind aceea că fenomenul face parte din procesul de maturizare al plămănilor.

Ceea ce era amuzant înainte de naştere poate deveni stresant odată ce copilul a venit pe lume, părinţii simţindu-se neajutoraţi în faţa unui sugar care poate să sughită de la câteva minute până la câteva ore în fiecare zi.
E bine de ştiut că acest fenomen nu îl deranjează pe copilul sănătos, nu doare şi, foarte probabil, nu îi produce nici un fel de stres.

Cauzele cele mai frecvente ale sughiţului la sugari sunt: alimentaţia prea rapidă sau în cantităţi prea mari, aerul înghiţit, mişcările bruşte cu stomacul plin, consumarea de lichide într-un ritm prea alert, episoade de plâns prelungite, episoade de râs prelungite, oboseala. Toate acestea pot irita nervul frenic, nervul care controlează mişcarea diafragmului, muşchiul de la baza plămânilor care ne ajută să respirăm, şi declanşează mişcări ritmice ale acestuia.

Câteva metode pe care le puteţi încerca pentru oprirea sughiţului la bebeluş:

1. În primul rând ajutaţi-l să se relaxeze, încetaţi orice activitate care l-ar putea stimula. Puneţi-l la pieptul dumneavoastră, este locul unde bebeluşii se simt în siguranţă şi care le oferă calm.

2. Oferiţi-i sânul dacă alăptaţi. Câteva minute de supt la sân şi sughitul se va opri, în majoritatea cazurilor. Dacă nu alăptaţi oferiţi-i biberonul cu lapte sau ceai.

3. Dacă copilul e mai mare oferiţi-i o căniţă din care poate să soarbă înghiţituri mici de lichid.

4. Puneţi-l să râgâie mai frecvent, chiar în timp ce alăptaţi.

5. Pentru a preveni apariţia episoadelor de sughiţ, verificaţi tetina biberonului. Când ţineţi biberonul cu capul in jos, laptele trebuie să picure prin tetină. Dacă laptele nu curge deloc probabil ca bebeluşul înghite mult aer încercând să sugă. Dacă, în schimb, laptele curge în fir continuu, atunci bebeluşul se alimentează prea rapid. Ambele situaţii pot duce la apariţia episoadelor de sughiţ.

6. Metodele din folclor. Cea mai cunoscută este sperietura care este ABSOLUT contraindicată la bebeluş şi care, oricum, nu are eficienţă nici la adult. O altă metodă populară este folosirea lămâiei pentru oprirea sughiţului copilului, metodă care uneori funcţionează. Problema este că lămâia este extrem de acidă şi poate leza mucoasa fină a tubului digestiv la unii bebeluşi. De aceea, pentru siguranţă, nu folosiţi niciodată mai mult de 2-3 picături de lămâie picurate în guriţa copilului.
 

Atenţie: În cazul în care observaţi că episoadele de sughiţ sunt însoţite de agitaţie, plâns şi discomfort evident al bebeluşului, atunci e bine să va adresaţi pediatrului. Sughiţul însoţit de regurgitare importantă şi discomfort al copilului pot fi semne ale bolii de reflux gastro-esofagian.

Vezi şi: Cum tratăm un bebeluş cu nasul înfundat fără medicamente?

duminică, 26 septembrie 2010

Care este cel mai eficient tratament pentru colici?

Deşi s-au făcut şi se fac în continuare multe studii medicale pe marginea colicilor, încă nu se ştie care este cauza lor. Există multe ipoteze şi prin urmare sunt propuse mai multe tratamente, în conformitate cu fiecare din aceste ipoteze.
Recomandările americane sunt ca în tratamentul unui sugar cu colici să se asocieze cel putin două sau trei din următoarele metode, în acelaşi timp.

Metode  de  tratament pentru colicile sugarului
Schimbarea formulei de lapte folosite cu una hipoalergenică sau pe bază de soia, pentru cel puţin o săptămână. Acest lucru se va face DOAR la sugarii alimentaţi artificial si NUMAI după ce aţi cerut sfatul pediatrului. Dacă nu se observă nici o ameliorare se va reveni la alimentaţia iniţială.

Eliminarea din dieta mamei care alăptează a produselor alergenice (ouă, lactate, nuci, ciocolată) şi a cafelei. Dacă după o săptămână nu se observă nici o ameliorare, mama va reveni la o alimentaţie
normală.

Schimbaţi tetina şi sticluţa cu alte modele. Alimentaţi sugarul ridicat, cu capul în sus, ajutaţi-l să râgâie cât mai des.

Purtaţi-l mai des în braţe pe timpul zilei sau într-un sling, ham.

Plimbaţi-l cu maşina.

Puneţi sugarul în apropierea  aparatelor care produc sunete albe (monotone) ca maşina de spălat vase, cuptor cu microunde, uscător de păr, aspirator,  atunci când acestea sunt în funcţiune.

Mutaţi sugarul în alt loc pentru o schimbare de decor.

Folosiţi suzeta.

Legănaţi copilul.

Masaţi-i burtica.

Înfăşaţi-l mai strâns.

Puneţi un CD cu sunete monotone, o inimă care bate sau altele de acest tip.


Puneţi o  sticluţă cu apă caldă pe burtica copilului. ATENŢIE la temperatura acesteia, copilul se poate arde uşor.
 Achiziţionaţi un aparat special pentru sugari care vibrează şi emite sunete monotone pe care îl puteţi pune în patul copilului.

Faceţi-i o baie caldă.

Administraţi-i sucroză. Acesta este un zahar care se găseşte în anumite ceaiuri pentru sugari.
Administraţi-i un produs care conţine lactază, o enzimă care ajută la digestia laptelui. ( de ex. Colief)

Acestea sunt singurele metode care au dat rezultate la unii dintre copiii studiaţi în timp. Restul tratamentelor, mai ales cele care folosesc medicamente sau ceaiuri, s-au dovedit inutile, la fel de eficiente ca placebo, ceea ce în limbaj medical înseamnă eficacitate neglijabilă.

Câteva mituri des întâlnite despre colici si tratamentul lor :

1. Bebeluşii plâng ca să-i manipuleze pe părinţi. FALS. Sugarul nu are capacitatea intelectuală de a compila asemenea intenţii. El plange pentru a semnaliza că ceva e în neregula cu el, fîzic sau emoţional.

2. Dacă ţinem bebeluşul prea mult în braţe o să crească răsfăţat. FALS. Revine ideea de mai sus, bebelusul, la vârsta colicilor e mult prea mic pentru a face asemenea asocieri. Nevoia lui de a fi ţinut în braţe e naturală la aceasta vârsta iar a îl priva de acest drept poate să îi cauzeze probleme emoţionale mai târziu.

3. Medicamentele care conţin simeticonă ( SAB simplex, Infacol, Espumisan, etc) vindecă colicile. FALS. Studiile dar si experienta personala arată ca efectul acestora nu este atat de spectaculos, in ciuda reclamei. Ele merita totusi incercate pentru ca pe unii sugari ii ajuta. Vezi mai multe aici:  Simethicone in the treatment of infant colic

4. Cerealele cu orez ajută în cazul colicilor. FALS

5. Sedativele (Romergan de exemplu) NU ameliorează colicile şi este total contraindicat sa le administrati din proprie initiativa.

Atentie: Deşi unele ceaiuri pe bază de plante par să-i ajute pe anumiţi sugari în perioada colicilor, studiile avertizează că administrarea de ceai în exces afectează alimentaţia normală a copilului şi poate cauza încetinirea creşterii. Un alt lucru care ar trebui să ne dea de gandit este faptul că s-au înregistrat cazuri de intoxicaţii la bebelus după consumarea unor ceaiuri pe bază de plante contra colicilor. Nu tot ce este natural este obligatoriu şi sănătos. De aceea nu administraţi niciodată ceaiuri contra colicilor în doze mai mari decât cele recomandate pe etichetă.

Un articol foarte bun care compară toate metodele medicale propuse până în prezent găsiţi aici.

Concluzia e că nu avem încă nici un medicament, substanţă, enzimă sau ceai care să aibă efecte benefice clare si definitive dar ca, cu rabdare, putem gasi metode individuale de linistire pentru fiecare copil. 

Vezi si: Cum tratăm bebeluşul cu nas înfundat fără medicamente?

sâmbătă, 25 septembrie 2010

Cum tratăm un bebeluş cu nasul înfundat fără medicamente?

Un copil poate face, în mod normal, până la 6-8 episoade de răceală într-un an. Bebeluşii nu sunt nici ei scutiţi de aceste neplăceri, mai ales cei alimentaţi artificial, care sunt mai sensibili la răceli. De aceea majoritatea părinţilor se vor confrunta la un moment dat cu problema nasului înfundat al bebeluşului.
Având în vedere faptul ca majoritatea medicamentelor pe care adulţii sau copiii mai mari le folosesc pentru desfundarea nasului sunt contraindicate la bebeluş, e bine să cunoaştem nişte măsuri generale pe care le putem aplica singuri, acasă, pentru a ajuta copilul mic să respire mai uşor.

1. E recomandat ca pe perioada în care bebeluşul este răcit să folosiţi un umidificator al aerului din cameră. Aerul umed ajută la fluidificarea secreţiilor nazale şi astfel veţi putea curăţa mai uşor năsucul copilului. Există mai multe tipuri de umidificatoare, cu ultrasunete, cu evaporare, cu aer cald sau rece. Recomandările americane sunt pentru folosirea umidificatoarelor cu aer rece şi cu evaporare pentru bebeluşi. Spre deosebire de umidificatoarele cu ultrasunete, cele cu evaporare nu împraştie microbi, minerale si alte substanţe nedorite în cameră. Preţul lor este destul de mare, în jur de 300-400 de Ron şi e bine să citiţi cu atenţie instrucţiunile de utilizare pentru că unele necesită folosirea apei distilate, schimbarea filtrelor sau a altor consumabile care pot aduce cheltuieli suplimentare.
În lipsa unui umidificator puteţi folosi un vas cu apă montat pe calorifer în camera copilului dar acesta nu e la fel de eficient.

2. Folosiţi picături de nas saline sau ser fiziologic. Serul fiziologic este tot o solutie salină, el conţine 9mg sare per 1 ml soluţie. Există în comerţ o gamă largă de picături saline pentru bebeluşi, sunt relativ identice, diferă doar denumirea comercială. Aceste picături pot fi folosite liber, nu au contraindicaţii. Puneţi una sau două picături în fiecare nară, aşteptaţi 2-3 minute şi apoi aspiraţi secreţiile cu o pompă de nas specială pentru bebeluşi. Aceste pompiţe sunt indispensabile cât copilul este mic şi nu îşi poate sufla nasul. Nu sunt scumpe şi găsiţi informaţii despre diferite modele dacă veţi cauta pe net "aspirator nazal". Cel mai bine este să aspiraţi secreţiile bebeluşului înainte de masă, pentru ca acesta să respire mai uşor pe timpul alimentării.

3. Asiguraţi-i o hidratare bună copilului în perioada în care are secreţii nazale. O hidratare corectă va ajuta la fluidificarea secreţiilor nazale.

4. Laptele de mamă. Chiar dacă unora o să li se pară ciudat, câteva picături de lapte de mamă în fiecare nară ajută la desfundarea nasului celui mic si promoveaza vindecarea.

5. Sunt contraindicate pastilele sau alte produse care contin uleiuri volatile (eucalipt, menta) la bebeluş. Acestea pot produce, printre altele, spasm laringian si intoxicaţii. Ele vor fi folosite în siguranţă doar la copilul peste 5 ani. Mai mult despre acest subiect aici: Medline Plus - Eucalyptus Oil.

Există şi câteva medicamente decongestionante care pot fi folosite, cu prudenţă, şi la varstele foarte mici dacă bebeluşul dumneavoastră nu răspunde la aceste măsuri generale. Nu le voi prezenta aici pentru că ele trebuie să fie prescrise de pediatrul care îl vede pe copil şi care vă va explica cum se folosesc. NU este recomandat să administraţi medicamente decongestionante din comerţ (picaturi, pufuri) la copilul sub 2 ani decât la recomandarea medicului.

Atentie: dacă nu observaţi nici o ameliorare într-o săptămână, dacă copilul face febră şi are sub 3 luni sau dacă vi se pare ca e foarte agitat si respiră greu, contactaţi pediatrul!

Vezi şi: Termometrul cu infraroşu non contact pentru copii

joi, 23 septembrie 2010

Termometrul cu infraroşu non contact pentru copii

Ultima apariţie în marea familie a termometrelor este termometrul cu infraroşu care pare să revoluţioneze lucrurile prin uşurinţa cu care se poate obţine o citire corectă a temperaturii copilului.

Principiul de funcţionare este unul simplu şi se bazează pe faptul că radiaţiile în infraroşu emise de corpul nostru pot fi detectate si măsurate. Acestea variază în funcţie de temperatură iar termometrul non contact are un senzor de infraroşu care măsoară aceste radiaţii. Dacă vă uitaţi la filme de acţiune aţi văzut cu siguranţă ochelarii cu infraroşu şi oamenii care apar coloraţi  în variate nuanţe, de la albastru până la roşu, când eroul priveşte prin aceşti ochelari!

Avantaje
1. Nu este invaziv. Nu trebuie nici măcar să atingeţi copilul, tot ce trebuie să faceţi e să ţineţi aparatul îndreptat catre fruntea celui mic pentru câteva secunde şi veţi obţine temperatura. Asta înseamnă că puteţi să măsuraţi temperatura chiar şi atunci când copilul doarme, fără să trebuiască să-l treziţi.
2. Este precis. Aş prefera mai degrabă formularea "pare să fie precis" pentru că personal nu l-am testat prea mult iar în România nu a pătruns încă atât de puternic încât să am suficiente impresii despre el ca să-mi fac o idee obiectivă. Părerile străinilor care îl folosesc par să fie însă favorabile, majoritatea e încantată de el, variaţiile sunt de plus, minus 0,2-0,3 grade ceea ce e foarte bine.
3. Puteţi măsura aproape orice cu el. Mâncarea bebeluşului, temperatura laptelui, temperatura apei din baie sau temperatura vinului dumneavoastră, dureaza la fel de puţin.
4. Sunt sigure, nu conţin substanţe toxice ca mercurul, nu vă puteţi răni folosindu-le. (Decât dacă vă străduiţi foarte tare)

Dezavantaje
1. Preţul. De departe cel mai mare "defect" al acestui termometru. Am găsit pe net, în România, termometre infraroşu non contact, ale căror preţuri variau între 140 si 300 de RON. (un termometru digital bun costă în jur de 30-40 RON)
2. Instrucţiunile de folosire sunt destul de stufoase. E nevoie să citiţi manualul termometrului înainte să-l folosiţi altfel e posibil să nu vă descurcaţi din prima.
3. Câteva precauţii mai speciale. Termometrul poate da eroare din cauza părului, chiar şi a unui singur fir, aşa că dacă aveţi breton va trebui să va asiguraţi că e bine fixat şi nu deranjeaza scannerul termometrului. Mişcarea poate cauza erori şi de aceea fruntea copilului trebuie să stea nemişcată pe durata scanării. O altă cauza de eroare este umezeala sau transpiraţia de pe frunte, aceasta trebuie bine ştearsă înainte de măsurarea temperaturii. În fine, termometrului nu-i plac schimbările bruşte de temperatură aşa că dacă l-aţi ţinut într-o cameră rece şi doriţi să îl folosiţi imediat într-o încăpere caldă va trebui să aşteptaţi până cand aparatul ajunge la temperatura camerei unde e cald (sau viceversa).

Puteţi vedea mai multe modele si preţuri aici sau aici.

duminică, 19 septembrie 2010

Dr. Spock - Îngrijirea sugarului şi a copilului, ediţia a VIII-a

Am decis să încep seria articolelor pe tema cărţilor pentru părinţi cu cea mai cunoscută dintre ele, Dr. Spock - Îngrijirea sugarului şi a copilului. Se spune despre această carte că este pe locul doi în topul celor mai vândute cărţi ale tuturor timpurilor, fiind devansată doar de Biblie.

Cartea se află la ediţia a opta, apărută în 2004. Aceasta ediţie, prima editată după moartea lui Benjamin Spock în 1998 a fost coordonată de Dr. Robert Needlman şi este adusă la zi, conţine informaţii actuale, moderne si bine organizate. Are un conţinut atât de bogat şi de variat încât pot spune, după  ce am parcurs-o aproape integral, că răspunde la aproape orice întrebare v-ar putea veni în minte legată de creşterea copilului, de la nou-născut până la  faza de adolescent.

În afara capitolelor legate de boli comune, tratamente, alăptare, îngrijirea copilului pe perioade de vârstă, alimentaţie, etc, pe care le regăsim în majoritatea cărţilor despre creşterea copilului, această carte vine cu capitole consistente despre psihologia copilului, sfaturi practice si moderne pentru probleme frecvente ca: rivalitatea dintre fraţi, divorţul parintilor, lenea, răsfăţul, discuţiile despre sex, violenţa, jocurile pe calculator, problemele şcolare si multe, multe altele.

Limbajul folosit este unul blând si prietenos care insuflă încredere părinţilor şi nu dă senzaţia  de "cabinet medical" atunci când citiţi cartea. De altfel filozofia doctorului Spock în creşterea copilului este celebra "Aveţi încredere în dumneavoastră. Ştiţi mai multe decât credeţi că ştiţi".

Această abordare caldă, atentă la nevoile copilului si care practic face din copil "centrul familiei" i-a adus şi multe probleme doctorului Spock, multi puritani conservatori din societatea americana acuzandu-l că a învăţat părinţii să-şi răsfeţe copiii si că aceşti copii, crescuţi în spiritul blând si empatic promovat de el sunt niste "copii pierduţi", nişte copii care au fost "mângâiaţi prea mult" şi nu li s-a inoculat disciplina.
Psihologia modernă i-a dat dreptate însă, în mare parte, ideile lui fiind confirmate ulterior de alţi specialişti astfel că astăzi, majoritatea cărţilor despre creşterea copilului sunt scrise, evident, dupa modelul de succes al doctorului Spock.

Aşa că în loc să investiţi o grămadă de bani în zeci de cărţi despre copii pe care n-o să apucaţi nici să le răsfoiţi şi care oricum copiază, mai mult sau mai puţin spiritul Dr. Spock, mai bine cumpăraţi una şi bună. Şi aceasta este una bună, actuală si foarte cuprinzatoare. Recomand.

Vezi si : http://www.drspock.com/

marți, 14 septembrie 2010

Cum scăpam de suzetă?

Părinţii care le-au oferit micuţilor suzeta ştiu că la un moment dat vine momentul când va trebui să scape de ea. De obicei gândul la acest moment crează mult stres şi din această cauză este amânat. Amânarea eliminării suzetei nu face decât să aduca noi probleme pentru că un copil, cu cât este mai mare, cu atât va renunţa mai greu la suzetă.

Cu cât copilul e mai mic, cu atât el va uita mai repede suzeta şi îşi va vedea de viaţă fără ea. Acesta este unul dintre motivele pentru care se recomandă renunţarea rapidă la suzetă.

Motivul principal pentru care se recomandă eliminarea suzetei începând de la vârsta de 1 an este faptul că aceasta este un obstacol în dezvoltarea vorbirii. Studiile făcute până in prezent arată că copiii care ţin suzeta în gură după vârsta de 1 an vor invăţa sa vorbească mai tarziu decât cei care nu sug suzetă.
Un alt motiv în favoarea renunţării la suzetă cât mai repede este faptul ca suptul excesiv poate produce deformarea dentiţiei.

Există multe pagini de internet care prezintă diverse planuri complicate de eliminare a suzetei, în 5 paşi, în 7 paşi, etc. Când le citesc devin eu însămi stresată. Ceea ce majoritatea articolelor nu precizează este faptul că nu există, de fapt, nici o metodă uşoară. Oricum aţi proceda, copilul se va opune.

În general, recomandările ştiinţifice sunt să începeţi cât mai repede. La vârsta de 9 luni ar trebui deja să limitaţi folosirea suzetei. Acest lucru înseamnă să o oferiţi doar pentru somn. În restul timpului, când copilul este treaz şi activ, el nu va mai avea acces la suzetă. Cel mai simplu e să vă asiguraţi că nu o vede nicăieri în casă, decât în pătuţul lui, când se culcă.

În următoarele luni veţi trece la eliminarea totală a suzetei astfel încat până vârsta de 2 ani ea să dispară total din viaţa copilului. Puteţi folosi metodele cu mulţi paşi sau puteţi, pur si simplu, să aruncaţi toate suzetele la gunoi, dintr-o dată, să vă înarmaţi cu răbdare si să treceţi cu bine peste cele câteva zile în care copilul va fi agitat şi nemulţumit.

Pentru unele familii este preferabil să încerce orice ca să evite crizele de plâns şi agitaţia copilului. În acest caz, de multe ori se prelungeşte nejustificat agonia. Pentru alţii e preferabilă o suferinţă mai intensă dar care se termină în câteva zile. Aici nu există recomandări ştiinţifice, e alegerea părinţilor în ce ritm vor să acţioneze. Atunci când vă decideţi cum veţi acţiona e bine să nu uitaţi că orice aţi face, copilul va protesta. De aceea eu , personal, recomand metoda rapidă si hotarăta. Actionând ezitant, de teama crizelor de plans ale copilului, nu faceţi decât să prelungiţi stresul.

Un mic truc pe care îl propun mămicile este găurirea cauciucului suzetei. Astfel, atunci când o suge, copilul nu va mai avea aceeaşi senzaţie cu care era obişnuit si s-ar putea plictisi de ea singur, în câteva zile, fără mari drame. Uneori funcţionează. Acest truc este o metodă acceptată de specialişti. Ungerea suzetei cu diverse substanţe iuţi sau cu gust neplăcut pentru cel mic nu este acceptată, fiind considerată prea dură şi potenţial periculoasă.

Dacă copilul dumneavoastră are peste 2 ani si încă foloseşte suzeta, cel mai bine este să îi explicaţi de ce trebuie să renunţe la ea, înainte de a o arunca. Fie pentru că acum a crescut mare, că sunt bebelusi care au nevoie de suzeta lui sau pentru ca dinţişorii nu vor fi aşa frumoşi daca mai suge suzeta, încercaţi explicaţia la care copilul ar putea să fie sensibil. Sau puteţi folosi trucul perforării suzetei. Copilul va sesiza că suzeta s-a stricat. Cel mai bine este să-i explicaţi că nu mai poate fi reparată. Şi să nu cedaţi rugămintilor de a o repara.

Vezi şi: Suzeta, bună sau rea? Argumente pro şi contra

joi, 2 septembrie 2010

Suzeta e bună sau rea? Argumente pro şi contra

Deşi suzeta pare a fi un obiect nelipsit din preajma celui mic e bine să ştim ca ea nu este indispensabilă. Este opţiunea părinţilor dacă o vor folosi sau nu după ce au aflat care sunt argumentele pro si contra suzetei.

PRO
1. Suptul este liniştitor pentru orice bebeluş. De aceea efectul de calmare pe care îl are suzeta asupra unui copil agitat este indiscutabil.
2. Suzeta îl poate ajuta pe bebeluş să adoarmă mai uşor, tot prin efectul de calmare.

3. Studiile arată ca suptul suzetei scade riscul de moarte subită infantilă.
4. În cazul copiilor care au tendinţa să îşi suga degetul este de preferat oferirea suzetei pentru că dezobişnuirea de aceasta se face ceva mai uşor decât dezobişnuirea de a suge degetul.

CONTRA
1. Una dintre marile probleme legate de suzetă este interferenţa acesteia cu suptul la sân. Deoarece suzeta are altă consistenţă şi implică un alt tip de supt decât suptul sânului, copii care au primit suzeta imediat în primele zile de viaţă vor refuza sânul, care este diferit, desigur, de suzetă.
2. Suzeta crează o anume dependenţă. În cazul în care copilul adoarme numai cu suzeta, vă puteţi aştepta ca acesta sa plangă si să vă trezească din somn de căte ori îi cade suzeta din gură pe timpul nopţii.
3. Suptul excesiv al suzetei favorizează apariţia infecţiilor urechii medii
4. Folosirea prelungită a suzetei (după vârsta de 1 an) poate provoca copilului probleme dentare.

NU UITATI:

1. Amânaţi introducerea suzetei până cand suptul la sân este bine stabilit. Trebuie uneori să aveţi răbdare pentru că poate dura de la o săptămână până la câteva săptămâni până cand mama şi nou născutul intră în rutina alăptarii la sân. Academia Americană de Pediatrie recomandă folosirea suzetei numai dupa 1 lună.

2. Nu folosiţi suzeta ca prima metodă de liniştire. Dacă copilul plânge, leganaţi-l, cântaţi-i un cântecel, puneţi-l la sân, pe pieptul dumneavoastră sau daţi-i o sticluţă cu lichid dacă este alimentat artificial.

3. Cumpăraţi suzete solide si sigure care nu se pot desface în bucăţi şi care se pot curăţa si steriliza uşor.

4. Nu insistaţi. Dacă copilul refuză suzeta nu trebuie să insistaţi. Eventual puteţi să mai încercaţi peste câteva săptămâni. Dacă în timpul somnului suzeta cade din guriţa copilului, lasaţi-o aşa, nu o puneţi la loc.

5. Păstraţi suzeta foarte curată. Înlocuiţi suzetele uzate, deteriorate pentru a diminua riscul de posibilă înecare.

6. Niciodată nu legaţi suzeta cu lănţisoare sau şireturi. Acestea ar putea strangula copilul.

6. Nu prelungiţi folosirea suzetei după vârsta de 1 an. În cazul unui copil cu infecţii dese ale urechii e bine sa renunţaţi la suzetă cât mai repede.

sursa Mayo Clinic

Vezi şi: Cum scăpăm de suzetă?

Decalotarea la băieţei

Grija pentru sănătatea penisului este o parte importantă din îngrijirea baieţelului. Citind unele formuri am observat că există recomandări greşite sau chiar potenţial periculoase. Recomandarile internaţionale, cele elaborate de instituţii respectabile (Academia Americană de Pediatrie) sunt însă extrem de clare. Din păcate, insuficient cunoscute la noi.

Pe scurt, aceste recomandări sunt

1. Prepuţul nu va fi NICIODATĂ retras forţat. 
2. Baia va consta în spălarea zilnică penisului cu apă si săpun, pe exterior, fără a se trage înapoi, FORŢAT, prepuţul. Nu este necesară spălarea sub prepuţ la bebeluş şi copilul  mic.
3. Decalotarea şi spălarea penisului sub prepuţ se va face NUMAI atunci când aceasta (decalotarea) se produce in mod natural, de la sine, fără nici un efort.

Prepuţul, pielea care acoperă glandul, nu poate fi retractată la majoritatea nou născuţilor fiind aderentă de gland. Acest lucru poartă denumirea de fimoză fiziologică, este perfect normal şi nu necesită nici un fel de intervenţie.

Cu timpul, prepuţul începe sa capete mobilitate fără a fi forţat. În general părinţii observa acest lucru după un an. Majoritatea băieţeilor vor pune mâna şi se vor juca cu corpul lor, inclusiv cu prepuţul. Acesta este un eveniment normal, care face parte din dezvoltarea fiecărui băieţel. Această joacă dar si apariţia, în jur de 2 ani, a erecţiilor nocturne ocazionale facilitează, la majoritatea, desprinderea prepuţului de pe gland, treptat, fără probleme.

Nu este obligatoriu ca penisul băieţelului sa se decaloteze la 2 ani! Aceasta se poate întampla la 1 an, la 6 ani sau chiar mai târziu, în ritmul fiecaruia. La 50% dintre băieţei prepuţul va fi  retractil  deja la 1 an, la 90 % va fi retractil la 4 ani iar la 95% dintre ei până la vârsta de 15 ani, existând cazuri excepţionale în care decalotarea se face chiar mai târziu. Pâna la pubertate poate fi acceptabil ca prepuţul să ramână aderent de gland cu condiţia ca acest lucru să nu producă neplăceri copilului (durere, infecţii, urinare dificilă), caz în care e bine sa consultaţi un medic.

Pe de altă parte, decalotarea forţată zilnică poate produce fisuri şi apoi aderenţe la nivelul prepuţului. Astfel creşte riscul de fimoză patologică, infecţii si durere inutilă.

Atentie!
Dacă aţi decalotat forţat penisul şi prepuţul a rămas "blocat" în spatele glandului si nu îl mai puteţi readuce în poziţia sa normală, aplicaţi comprese reci local şi consultaţi de urgenţă un  medic!!

Sursă: articol AAP (Academia Americană de Pediatrie)

Vezi şi: Fimoza şi parafimoza