luni, 31 ianuarie 2011

Despre Vigantol

Vigantolul (vitamina D3) se administrează copiilor pentru prevenirea rahitismului, în principal. Alte utilizări sunt în cazuri de boli cronice, malabsorbţii intestinale, boli endocrine (paratiroida) care implică deficienţe de osificare.

În România recomandarea actuală este de a administra Vigantolul (sau alte preparate de vitamina D) pâna la vârsta de 2 ani continuu. După vârsta de 2 ani medicul copilului va stabili dacă este benefică continuarea in aceeaşi schemă sau administrarea doar în lunile de iarna împreună cu un supliment de calciu.

Pentru sugarul sănătos, născut la termen şi alimentat corect, necesarul de Vigantol este de 2 picaturi zilnic. Acestea se vor administra de preferinţă direct în guriţa copilului având grijă să nu picurăm mai mult decât trebuie. Se pot pune şi într-o linguriţă de plastic, singure sau cu puţin lapte. Nu este bine să punem picăturile în biberon deoarece o mare parte din substanţă se va pierde pe pereţii sticluţei.

Există anumite controverse legate de valabilitatea soluţiei de Vigantol. Unele studii au arătat ca după o lună de la deschiderea flaconului substanţa activă (vitamina D3) se inactivează datorită contactului repetat cu aerul. De aceea ar fi de preferat înlocuirea flaconului după o lună în condiţiile în care preţul este destul de mic.

Pentru a ocoli problema valabilităţii soluţiei de Vigantol aceasta se poate înlocui cu tablete Vigantoletten. Puteţi folosi Vigantoletten 500 care se administrează zilnic sau Vigantoletten 1000 care se administrează o dată la două zile. Tabletele se dizolvă uşor într-o linguriţă cu lichid.

Atenţie: vitamina D nu protejează împotriva rahitismului în cazul în care alimentaţia copilului este incorectă, săracă în surse de calciu.

Citeşte şi: Despre fontanele

joi, 13 ianuarie 2011

Varicela la copil

Varicela sau vărsatul de vânt este o boală contagioasă produsă de virusul varicelo-zosterian. Odată cu introducerea vaccinului care previne boala, frecvenţa ei a scăzut considerabil. Actual se recomandă vaccinarea tuturor copiilor până la 5 ani dar şi a adulţilor care nu au avut niciodată varicelă.

Varicela este extrem de contagioasă, o persoană care nu a avut boala are peste 90 la sută şanse să se îmbolnăvească dacă vine în contact cu un bolnav. Acest lucru e bine de ştiut mai ales în cazul femeilor gravide şi a sugarilor care trebuie împiedicaţi de a veni în proximitatea bolnavilor de varicelă.

Cum se transmite?

Boala se transmite prin particulele provenite din secreţiile nazo-faringiene ale bolnavilor dar şi prin contactul cu lichidul veziculelor prezente pe piele, în timpul erupţiei bolii. Un bolnav poate transmite varicela începând cu 2 zile înaintea apariţiei erupţiei şi se menţine contagios până în momentul când toate elementele de pe piele şi mucoase au făcut crustă.
Perioada medie incubaţie a bolii (timpul scurs din momentul contactului cu un bolnav până la declanşarea bolii) este de 2 săptămâni dar au fost raportate şi perioade de doar 10 zile precum şi unele mai lungi, care merg până la 3 săptămâni.
Deşi în marea majoritate a cazurilor, boala conferă imunitate pe viaţă pentru varicelă, au fost raportate cazuri rare de reinfecţie.
În cazul copiilor vaccinaţi cu o singura doză de vaccin au fost raportate cazuri rare de îmbolnăvire la contactul cu bolnavi de varicelă dar boala s-a manifestat în forme foarte uşoare.

Cum se manifestă?

Varicela la un copil sănătos este o boală benignă care se vindecă fără tratament şi nu produce complicaţii. Există însă categorii cu risc crescut care pot dezvolta forme severe de boală: sugarii mici, copiii imunodeprimaţi, cei care suferă de boli cronice, adolescenţii. Varicela tinde să fie mai severă la adult. În cazul categoriilor cu risc este bine ca bolnavul să fie monitorizat de un medic pe toată perioada bolii pentru a depista din timp eventualele complicaţii.

Boala debutează la aproximativ 2 săptămâni de la contactul cu persoana contagioasă.

Simptomele iniţiale sunt similare unei viroze: febră, inapetenţă, stare generală proastă, uneori dureri în gât. În 24 de ore începe să apară erupţia pe piele, iniţial sub forma de mici pete roşii care seamănă cu muşcăturile de insectă. Acestea se transformă rapid în vezicule pline cu lichid. Elementele apar prima dată pe abdomen, spate sau faţă şi se extind peste tot precum şi pe pielea capului, la nivelul mucoaselor (bucală, anală, genitală). Ulterior veziculele se vor sparge lăsând o rană care va forma o crustă ce se desprinde în 7-14 zile lăsând o zonă mai depigmentată pe piele.
Erupţia din varicelă apare în valuri, în primele zile de boală. În general, din ziua a patra nu mai apar elemente noi pe piele şi în ziua a şasea ne aşteptăm ca toate veziculele de piele să fi făcut crustă.
În momentul în care toate bubiţele prezintă aceste cruste, copilul nu mai este contagios și poate fi scos din casă.

Complicaţii

Bolnavii cu o stare de sănătate satisfăcătoare dezvoltă extem de rar complicaţii ale bolii iar acestea sunt cauzate de suprainfecţia bacteriană a leziunilor de pe piele datorită, în general, unei igiene precare.
Categoriile de bolnavi cu risc crescut pot face însă forme grave de boală care se pot complica cu pneumonie, tulburări neurologice, hepatită. De aceea este bine ca în cazul copiilor cu risc crescut boala să fie monitorizată de un medic, eventual chiar în spital.

Tratament

1. Antitermice. La debut, varicela produce febră, uneori cu valori ridicate, de aceea se impune folosirea de antitermice. Se vor administra Ibuprofen sau Paracetamol pentru scaderea temperaturii. ESTE INTERZISĂ FOLOSIREA ASPIRINEI. Cele două antitermice se pot administra alternativ, la 4 ore interval, în cazul febrei ridicate.
2. Loţiuni cu calamină. Acestea se aplică pe piele şi sunt utile în reducerea mâncărimilor cauzate de erupţie. Calamina nu va fi aplicată pe mucoase (gură, genitală, anală) şi nici în jurul ochilor.
3. Aciclovirul este un medicament antiviral şi se foloseşte doar în cazul pacienţilor cu risc crescut sub directă supraveghere medicală.
4. Antihistaminicele sunt folosite uneori în ideea ameliorării mâncărimilor dar acest lucru este controversat mai ales datorită efectelor secundare de tip sedare, somnolenţă pe care aceste medicamente le pot produce copiilor. Există studii care contestă faptul că histamina ar cauza pruritul din varicelă, situaţie în care antihistaminicele devin inutile.

Îngrijire

1. Baia nu este interzisă în timpul bolii şi nu cauzează extinderea erupţiei, contrar credinţelor populare. Pentru reducerea mâncărimilor se poate îmbăia copilul în apă în care aţi pus 2 căni de faină de ovăz care are un efect calmant la nivelul pielii. Făina de ovăz se găseşte la magazinele naturiste. Între băi se pot folosi compresele reci.
2. Ştergerea pielii după spălare se va face prin tamponare cu un prosop curat, nu prin frecare.
3. Oferiţi copilului alimente mai reci, moi şi puţin condimentate deoarece veziculele din gură pot fi extrem de dureroase iar căldura, sarea sau acizii (citricele) pot exacerba durerea.
4. Administraţi paracetamol dacă copilul se plânge de durere cauzată de leziunile de la nivelul mucoaselor.
5. Împidicaţi scărpinatul. Tăiaţi unghiile şi menţineţi-i măinile curate pentru a evita riscul de suprainfecţie a bubiţelor. În cazul copiilor mai mici puteţi să le puneţi mănuşi pentru a preveni scărpinarea, mai ales pe timp de noapte. Ruperea crustelor poate lăsa cicatrici definitive!

Când chemăm doctorul?

- dacă copilul are febră mai mult de 4 zile
- dacă copilul respiră greu sau tuşeşte
- dacă suspectaţi suprainfecţia leziunilor (înroşire, umflare, căldură, durere locală, formarea de puroi)
- dacă copilul acuză dureri severe de cap
- dacă copilul este ameţit, somnolent
- dacă copilul nu suportă lumina, dacă merge cu dificultate sau are gâtul rigid
- dacă copilul vomită

Dacă alegeţi să duceţi copilul la cabinetul pediatrului, nu uitaţi să anunţaţi medicul în prealabil că veţi veni cu un pacient bolnav de varicelă, boala fiind extrem de contagioasă pentru cei din jur!

sursa Uptodate, Kidshealth