luni, 23 mai 2011

Conjunctivita

Conjunctivita este o infecție a ochiului care apare mai frecvent la sugar și la copilul mic. Ea poate să afecteze și copilul mai mare sau adultul dar acest lucru este destul de rar, apărarea organismului fiind mai bine dezvoltată pe măsura înaintării în vârstă.

Conjunctivita este o boală infecțioasă, ea este produsă de virusuri sau bacterii care sunt transmise copilului mic de către alte persoane. Este destul de greu de identificat cine și când a transmis boala pentru că adulții și copiii mai mari, de obicei, sunt doar purtători ai acestor germeni fără să aibe nici un simptom.

Boala se manifestă prin secreții oculare anormale, albe, gălbui sau verzi, uneori umflarea sau înroșirea pleoapelor. Ea trebuie tratată de un medic. Chiar dacă există diverse picături oculare care se pot procura liber din farmacii, nu este recomandabil să tratăm conjuctivita după ureche. Tratamentele diferă mult, în funcție de tipul de conjuctivită pe care o are copilul iar unele dintre picături sunt contraindicate vârstelor mici. De aceea picăturile pe care le-a primit un copil pentru conjunctivită pot să nu fie cele potrivite pentru alt copil care are un alt tip de boală.
Uneori este nevoie de tratament antibiotic cu administrare orala în cazuri mai grave de conjunctivtă.

Pe lângă administrarea tratamentului prescris de medic, e bine ca părinții să mai cunoască câteva măsuri pe care le pot lua acasă pentru a ajuta copilul să se vindece cât mai repede:

1. Respectați cu strictețe igiena mâinilor atunci când interacționați cu copilul, în special când îi dați tratamentul. Conjunctivita este o boală contagioasă, germenele responsabil putând infecta copilul de pe mâinile adulților.

2. Picăturile sau unguentul ocular trebuie administrate în ambii ochi, chiar dacă nu este bolnav decât un singur ochi.

3. Secrețiile abundente sau întărite vor fi curățate cu ser fiziologic. Este mai bine dacă tampoanele de vată cu care ștergeți copilul la ochi au fost sterilizate in prealabil. Nu este nevoie să cumpărați seruri fiziologice scumpe, străine. Ele sunt identice cu serul fiziologic românesc pe care îl găsiți la orice farmacie. Nu ștergeți niciodată ambii ochi cu același tampon pentru a nu transfera infecția de la un ochi la altul!! Pentru fiecare ochi veți folosi un tampon diferit pe care e bine să-l atingeți cât mai puțin cu mâna. Înainte da administrarea tratamentului ochii trebuie curățați obligatoriu dacă există secreții.

4. Sub tratament, conjunctivita trebuie să dea semne de îmbunătățire din primele două zile de când ați început aplicarea de picături sau unguent. Dacă nu observați nici o ameliorare în 48 de ore duceți copilul înapoi la medic pentru a primi un alt tip de tratament. Din păcate nu există un singur medicament care să acopere întreg spectrul de microbi care cauzează conjunctivita de aceea uneori trebuie să încercăm mai multe tipuri de picături pentru a scăpa de o bacterie mai neobișnuită.

5. Tratamentul durează 7 zile chiar dacă simptomele pot să dispară din prima zi de terapie.

6. Dacă conjunctivita recidivează este obligatoriu să faceți o cultură din secreția oculară înainte de a reîncepe administrarea de picături!

7. Marea majoritate a conjuctivitelor se vindecă în câteva zile fără nici un fel de probleme sau complicații.

Atenție la nou-născut. Conjunctivitele apărute în primele zile sau săptămâni de viață trebuie obligatoriu văzute rapid de medic pentru ca ele pot să fie semnul unei infecții generalizate.

joi, 5 mai 2011

Igiena dinţilor

Drumul către un zâmbet frumos începe încă din primul an de viaţă al copilului, igiena dentară de timpuriu fiind esenţială pentru dinţii albi şi sănătoşi de mai târziu.

Bebeluş

Apariţia primilor dinţi impune şi necesitatea păstrării lor cât mai curaţi. 
Smalţul dinţilor bebeluşului este mai fin decât cel al adultului şi, deci, mai sensibil la acţiunea substanţelor nocive care cauzează caria dentară, acizi şi bacterii care se acumulează în gură în decursul unei zile.
De aceea copilul trebuie spălat pe dinţi de mic pentru a preveni apariţia cariilor. Se creează astfel un obicei sănătos care va avea efecte benefice pentru tot restul vieţii, dinţii sănătoşi fiind un element important al stării de bine fizice dar şi un atu estetic, atunci când zâmbetul este fumos şi îngrijit.

Chiar dacă dinţii de lapte vor fi înlocuiţi la un moment dat, carierea sau pierderea lor prematură (înainte de apariţia dinţilor definitivi) pot destabiliza gingia, dinţii definitivi pot creşte în poziţii anormale. La aceasta se adaugă problemele curente ale unui copil cu carii: dificultate la mâncat, durere, respiraţie urât mirositoare, aspect inestetic şi prezenţa constantă în gură a unui focar de infecţie.
De aceea spălarea dinţilor de lapte este la fel de importantă ca şi spălarea dinţilor definitivi şi nu trebuie făcut nici un rabat de la igienă pe motiv că oricum aceşti dinţi vor fi schimbaţi.

1. Folosiţi o perie specială pentru curăţarea dinţilor bebeluşului. Aceasta se găseşte în comerţ. Există şi periuţe care se aplică pe degetul adultului ca un degetar.
2. Puteţi folosi o pastă de dinţi specială pentru bebeluşi şi copii mici, în cantitate mică.
3. Dinţii vor fi spălaţi de două ori pe zi, dimineaţa (sau la prânz) şi seara înainte să puneţi copilul la culcare, după ce acesta a mâncat.
4. Caria de biberon este o afecţiune care afectează mai des sugarul obişnuit să adoarmă cu biberonul cu lapte în gură. În general, punerea la somn a copilului cu un biberon cu mâncare este descurajată de specialişti. Este o practică riscantă, atât pentru sănătatea dinţilor cât şi pentru ca există riscul ca sugarul să se înece cu lapte în somn.
5. Începeţi prin a curăţa câteva secunde dinţişorii copilului, în zilele următoare, cu rabdare, il veţi convinge să va lase mai mult să-i curaţaţi dinţii. Din experienţa personală: în general copilului îi place această operaţiune şi o acceptă fără proteste.
6. Obişnuiţi copilul să fie curăţat pe dinţi zilnic, nu o faceţi doar ocazional. Este important ca această deprindere să devină un obicei firesc şi nelipsit în rutina lui zilnică.
7. În cazul copiilor cu dinţi sănătoşi nu este necesară suplimentarea alimentară cu Fluor. Simpla lor spălare zilnică este suficientă. 
8. În cazul copiilor cu dinţi stricaţi de timpuriu este bine să consultaţi un stomatolog. Acesta va evalua starea dinţilor, obiceiurile de igienă, factorul genetic şi vă va recomanda un supliment cu Fluor dacă consideră că este necesar. Nu administraţi aceste suplimente după ureche, fără recomandarea unui stomatolog (sau a unui pediatru).

Copilul mare

1.Pe măsură ce copilul creşte acesta va dori să se spele singur pe dinţi. Lăsaţi-l dar la final verificaţi dacă a curaţat bine toţi dinţii şi, eventual, terminaţi dumneavoastră treaba.
2. Folosiţi paste de dinţi adaptate vârstei copilului. Acest lucru este important datorită tendinţei celor mici de a înghiţi pasta. Produsele speciale pentru copii sunt blânde şi nu produc reacţii adverse dacă sunt înghiţite. Oricum, întotdeauna folosiţi cantităţi mici de pastă şi descurajaţi, pe cât se poate, înghiţirea.
3. După spălarea pe dinţi de seară nu mai oferiţi mâncare copilului! Mâncarea înainte de culcare reface mediul acid din gură (cauzator de carii) şi spălarea anterioară îşi pierde utilitatea.
4. Încurajaţi şi folosirea aţei dentare chiar şi pe dinţii de lapte.
5. În cazul copiilor mari, şcolari, se aplică aceleaşi reguli ca la adulţi: spălarea dimineaţa la trezire şi seara înainte de culcare, perierea minim 3 minute a dinţilor. Acum se poate deja introduce pasta normală, folosită de întreaga familie, cu condiţia ca copilul să înţeleagă că nu trebuie să o înghită şi să respecte această regulă.
6. Trataţi dinţii cariaţi ai copilului la stomatolog, chiar dacă sunt dinţi de lapte!

Nu uitaţi:
1. În deprinderea obiceiurilor sănătoase, ca spălatul zilnic pe dinţi, este crucial exemplul personal al părinţilor, copilul având tendinţa de a copia comportamentul adulţilor importanţi pentru el.
2. Pe lângă igienă şi moştenire gentică, dinţii sănătoşi depind şi de o alimentaţie sănătoasă, bogata în calciu, vitamine şi minerale.


Vezi şi: Erupţia dinţilor de lapte

luni, 2 mai 2011

Diversificarea alimentaţiei sugarului - partea a doua

În ce ordine se introduc alimentele solide?

Dacă în trecut diversificarea alimentaţiei sugarului era dominată de multe reguli stricte si stufoase, astăzi specialiştii sunt mult mai liberali. S-au efectuat multe studii în ultimii ani care au arătat că nu exista nici un beneficiu real în atitudinea hiperprudentă în diversificare. Ipoteza conform căreia pot fi eliminate alergiile prin introducerea târzie a multor alimente s-a dovedit falsă, din pacate.

Deasemenea, ordinea introducerii primelor alimente este la latitudinea parinţilor. Este indiferent dacă primul aliment este fructul, legumele sau cerealele. Oricare dintre acestea este acceptat.Vedeţi şi: Diversificarea alimentaţiei sugarului - reguli de început si Tabel diversificare sugar

Cercetările moderne acordă o mai mare atenţie, însă, obezităţii la copil. S-a dovedit categoric că greutatea excesivă în perioada de sugar şi copil mic reprezintă un risc real pentru sănătatea viitorului adult. Se pare că, în multe cazuri,  obezitatea, bolile cardiovasculare, diabetul sau astmul bronşic ale adultului au originea într-un dezechilibru cauzat în mica copilărie prin alimentaţie excesivă sau greşită, cu multe dulciuri, făinoase, pâine şi grăsimi, asociată cu activitate fizică insuficientă.
Deasemenea, adăugarea de sare în alimente este contraindicată, studiile arătând că preferinţa pentru gustul sărat se dezvoltă în perioada de bebeluş prin oferirea alimentelor cu sare. Aşadar, atât cât se poate, nu săraţi mâncarea copilului.

Când facem diversificarea trebuie, totuşi, avute în vedere nişte reguli simple, de bun simţ, care ţin mai degrabă de igienă şi de sensibilitatea digestivă a copilului mic, sensibilitate care trebuie respectată. Astfel, diversificarea se va face cu grijă, oferind la început cantităţi mici dintr-un aliment nou şi respectând un interval de câteva zile între alimentele noi, pentru a nu produce indigestii şi intoleranţe unui organism imatur.

Cerealele sunt adesea primul aliment al copilului. Ele sunt bine tolerate, sunt sănătoase, pot fi îmbogaţite cu fier.
Copii sub 6 luni vor primi cereale fără gluten!
Se poate începe cu o concentraţie mică de cereale în laptele de mamă sau în laptele praf. Unele cereale conţin deja formula de lapte dar ele pot fi oferite şi copiilor alăptaţi la sân.
Nu are nici o importanţă ce masă de lapte o veţi înlocui cu cereale. Alegeţi momentul care vă convine şi, foarte important, un moment în care copilul e alert, vesel şi interesat.
O masă de cereale simple sau in diverse combinaţii cu fructe, lactate, etc. poate să rămână în meniul copilului pe timp îndelungat, nu numai în perioada de sugar, ele fiind sănătoase şi nutritive la orice vârstă, dacă sunt consumate fără excese.

Legumele pot fi introduse după cereale sau pot fi primul aliment al copilului. Începeţi cu legume cu gust blând ca morcovii, dovlecelul, fasole verde, mazăre verde, pastârnac. Orice legumă trebuie gătită şi pasată la începutul diversificării şi este preferabil să se îndepărteze sâmburii acolo unde este cazul. Nu adăugaţi sare sau vegeta în piureul de legume! Nu uitaţi că preferinţa pentru gustul sărat este o obişnuinţa nu o necesitate, aşadar nu obişnuiţi copilul de mic cu sarea.
Treptat puteţi introduce şi alte legume sub formă de piure
Atenţie la legumele care fermentează şi produc multe gaze ca varza, fasolea uscata, mazarea uscata, lintea, broccoli. Acestea se vor da după 9-10 luni şi în cantităţi moderate la început.
Nu abuzaţi de morcovi! Aceştia pot să cauzele constipaţie dacă sunt oferiţi zilnic în cantităţi mari sau colorarea în galben a tegumentelor copilului.
Roşiile sunt foarte acide de aceea e mai bine să fie oferite după 10-12 luni.

Fructele pot fi şi ele primul aliment al copilului. Se poate începe cu mere, piersici, banane, pere, avocado. Fructele se vor curaţa de pieliţă şi vor fi coapte dacă copilul are sub 6 luni. Ele se vor da, ca şi legumele, pasate.
Puteţi continua, treptat, cu orice alt fruct preferaţi. EXCEPŢIE fac fructele din familia căpşunelor: căpşuni, zmeură, mure, frăguţe! Acestea se vor da doar după un an pentru că pot produce alergii bebeluşilor.
O altă excepţie o reprezintă citricele, care sunt foarte acide. Şi ele e mai bine să fie amânate până după 10-12 luni pentru că acidul poate provoca indigestii şi, prin eliminarea în scaun, poate favoriza apariţia dermatitei de scutec la sugarii mai mici.
Ideal este ca bebeluşul să primească zilnic fructe.

Carnea va fi oferită după ce copilul a început diversificarea cu cereale, legume sau fructe. Se va folosi carnea slaba de pui, curcan, vită, peşte, ficăţel. Este foarte important să o fierbeţi bine pentru a o steriliza complet. Ea se va pasa şi se va da cu piure-ul de legume. Nici carnea nu se va săra, de preferinţă. Puteţi folosi diverse ierburi aromatice pentru un plus de gust. Fructele de mare (scoici, crabi, calamari, caracatiţe, etc) se vor da doar după 1 an cu prudenţă!
Carnea slabă de porc se va oferi numai după 1 an sau şi mai târziu, celelate tipuri de carne(pasăre, vită, peşte) fiind mai sănătoase.
Mezelurile din comerţ nu sunt sănătoase din cauza cantităţii mari de aditivi, conservanţi şi grăsimi şi nu ar trebui să intre în dieta bebeluşului şi a copilului.
Carnea, ca sursă principală de fier, trebuie să fie prezentă zilnic în meniul copilului.

Lactatele vor fi oferite sub formă de brânză slabă de vaci sau iaurt după ce aţi început diversificarea. Este contraindicat să folosiţi excesiv iaurtul cu fructe din comerţ, acesta conţine mult zahăr adăgat şi favorizează apariţia obezităţii şi dezvoltarea preferinţei pentru gustul dulce. Preparaţi iaurt cu fructe acasă, din iaurt simplu în care adăugaţi dumneavoastră fructe proaspete, este mult mai sănătos.
După 9-10 luni puteţi să oferiţi copilului şi cantităţi mici din branzeturi mai complexe: caşcaval, caş, telemea desărată, schweiţer, etc.
Înlocuirea laptelui praf cu laptele de vacă se va face după 1 an şi se va folosi laptele integral din comerţ.

Gălbenuşul de ou bine fiert poate fi oferit de două ori pe săptămână, după 6 luni, mixat în piureul de legume. Albuşul de ou se amână spre 1 an pentru că este mai alergen.
Untul sau uleiul vegetal pot fi adăugate în cantităţi mici (câteva picături), după 6 luni, în prânzul copilului. Acestea aduc un aport de lipide necesar creşterii.

Atenţie mare la alimentele cu care copilul mic se poate îneca: bucăţele prea mari de legume, carne, sâmburi, popcorn, bombonele, nuci. Nu lăsaţi niciodată un copil mic să mănânce nesupravegheat!

Nu uitaţi:
1. Obiceiurile alimentare sănătoase se formează din perioada de sugar. Greşelile alimentare la bebeluş: mâncare prea dulce, prea grasă, prea sărată, pot crea obiceiuri nesănătoase care să dureze o viaţă.
2. Evitaţi, pe cât este posibil, adăugarea de sare şi zahăr în mâncarea copilului. Înlocuiţi sarea cu ierburi aromatice, pentru gust, şi zahărul cu fructele.
3. Orice bebeluş poate avea câteva alimente pe care nu le doreşte. Nu insistaţi. Aveţi la dispoziţie o mulţime de alte alimente sănătoase cu care să-l hrăniţi. Dar reveniţi periodic (o dată la o lună-două) la alimentul refuzat, e posibil ca între timp gustul copilului să se fi schimbat.
4. Copiii sunt diferiţi şi părerile despre diversificarea lor sunt multe şi variate. Cel mai important lucru este să vă urmăriţi copilul cu atenţie pentru a vedea cum reacţionează la fiecare aliment, indiferent ce păreri ascultaţi referitor la diversificare.
5. Dacă întâmpinaţi greutăţi în procesul de diversificare  sau aveţi orice fel de neclarităţi, cel mai bine este să consultaţi un medic pediatru!

Vezi şi: Diversificarea alimentaţiei sugarului-reguli de început
           Tabel diversificare sugar